Mioara Anton

Trezirea conştiinţelor şi celebrarea zorilor unei lumi noi au fost misiunile pe care „Scânteia” și le-a asumat încă de la reapariţie (septembrie 1944). Scrisorile adresate ziarului sunt o categorie aparte de documente. Încurajaţi să scrie, oamenii obişnuiţi cad în capcana unui joc cu măşti. Sunt inventate rubrici speciale, tipare de scriere şi create reţele de corespondenţi voluntari, care transmit semnele noului din toată ţara: din uzine, de pe şantiere, de la sate. Misiunea lor este de a susţine fără rezerve măsurile economice, politice şi culturale ale partidului, de a mobiliza prin puterea exemplului şi a de demonstra existenţa consensului deplin între societate şi puterea politică. Recrutați pe criterii de clasă, corespondenţii voluntari sunt perfect integraţi în marile prefaceri revoluţionare. Publicarea acestor scrisori conturează, pe măsură ce regimul se consolidează, tipul omului nou, stahanovist, fruntaş în producţie, colectivist, inovator, înregimentat ideologic. În spatele acestui entuziasm atent regizat, se regăsesc deciziile Secţiei Propagandă și Agitație care organizează, planifică, elaborează directivele ideologice, cenzurează, dar mai ales cosmetizează lupta partidului pentru instituirea noului. [continuarea aici]


Mioara Anton, „Propaganda entuziasmului. Scrisorile corespondenţilor voluntari. 1948-1965”, în Studii şi Materiale de Istorie Contemporană, vol. 12/2013, p. 38-59.